DOR... . .

Alerg pe cărarea divinului dor
Te zăresc Doamne pe al cerului nor.
Simt rouă iubirii dis de dimineață,
În lacrima ce se prelinge pe față.

În inima sufletului pătrunde glasul Tău,
Și șoptește cu iubire tot mereu...
- "Stai sub aripa mea și la bine și la rău,
Pășește cu mine, nicicând nu-ți va fi greu."

Zâmbesc zilele prin petalele florilor,
Păsărelele ciripesc pe al divinului dor.
Gândul cu aripi întinse își ia zborul
Spre Tine Doamne, mă poartă dorul.

Adie vântul, leagănă florile dorul.
Și petalele spre zare își iau zborul...
Învelindu-mi sufletul cu lumina Ta.
O, Doamne, cât de bine-i sub aripa Ta.

În fiecare răsuflare, Doamne, Te simt.
Dorul sufletului în Tine găsește alint.
Mulțumesc pentru iubirea Ta toată.
Pentru această nouă zi binecuvântată.

Pentru grija ce mi-o porți neîncetat.
Pentru lumina dorului divin revărsat.
Pentru jertfa la cruce ce-mi dă mântuire.
Pentru nemărginita Ta divină iubire.